Inca mi-e foarte greu sa vorbesc despre ultima etapa din viata mea.......
Pe 29 iunie 2012 mi-am pierdut tatal din cauza unui cancer pancreatic (N 10.02.1958 - D. 29.06.2012). Totul a debutat cu dureri in zona spatelui.Au urmat vizitele la doctori, analize, CT coloana lombara, endoscopie etc. Nimic nu scotea in evidenta nenorocirea ce avea sa urmeze.In martie se instaleaza icterul si este supus interventiei chirurgicale.Desi isi revine rapid in urma interventiei, erau vizibile urmele bolii asupra fizicului tatalui meu.Nu a fost un om solid niciodata, nu cantarea mai mult de 60 de kg, dar, dupa operatie, cantarea doar 42 kg.In timpul operatiei a fost prelevata proba pentru biopsie (din colecist si duoden), iar rezultatul a scos in evidenta ca nu e cancer.Insa, mentiunea doctorului a fost ca "nu am putut preleva proba din tumora pentru ca era foarte aproape de coloana".Pe toate concediile medicale exista diagnosticul "pancreatita", cod 587, iar pe scrisoarea medicala de dupa deces scrie "neoplasm cap pancreas".In mai revenim in spital pentru ca tata era din ce in ce mai slabit, i se fac perfuzii si este pus cat de cat pe picioare. Mentionez ca putea merge pe propriile picioare, iesem din casa in fiecare seara, la plimbare. Incepand cu sfarsitul lui mai starea de sanatate a tatalui meu se agraveaza treptat. Manca foarte putin, nu mai putea sta pe picioare foarte mult pentru ca obosea, era foarte slabit, avea dureri, se umfla in stomac fara a avea vreo cauza anume cunoscuta de noi (ascita).Pe 25 iunie tata recunoaste ca nu se simte bine deloc si-mi cer sa mergem la spital. Era prea tarziu pentru orice interventie...Am avut sansa sa petrec ultimele zile in prejma lui, sa nu ma dezlipesc de el, sa pot sa-mi iau ramas bun. A cerut singur sa aduc un preot zilnic si nu ma lasa sa ies din camera. Mi-a cerut sa nu plang, dar nu am putut sa fac asta...A insemnat, inseamna si va insemna foarte mult pentru mine.Am simtit ca mi se rupe viata in doua in momentul in care a murit..Am stat langa el pana cand si-a dat ultima rasuflare.A fost cel mai greu moment din viata mea, nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva...E groaznic sa-ti pierzi o persoana atat de draga, cea mai draga din viata ta.
Nu ni s-a dat niciun tratament, doar calmante (tramadol) si ii faceam masaj pe spate cu gelul "Puterea ursului".Nu a fost consultat de niciun oncolog, medicul curant fiind chirurg.
Poate ca e mai bine sa nu ma invinovatesc, dar poate se mai putea face ceva...Nu stiu ce, poate vreo minune...Nu au trecut nici cele 40 de zile de la decesul tatalui meu, plang zilnic, il am mereu in imagine, ii privesc lucrurile, fotografiile, mormantul...E groaznica aceasta etapa din viata mea...
Nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva...
Georgiana B. (Constanta, 31 ani)
